Am intrat in Georgia din Azerbaijan cu un minibus si ne-a incantat inca de pe drum; peisajele rurale in lumina lunii Septembrie aveau un farmec aparte.

Am ajuns in Tbilisi pe seara si ne-am bucurat cu artisti de strada, muzicianti, acrobati, vanzatori ambulanti de orice (bratari, sosete din lana impletite – mi-am luat si eu o pereche de la o batrana frumoasa), oameni senini care zambesc, care vorbesc engleza si stau cu fata spre Europa.

Am ratacit prin orasul vechi si cel nou, lasandu-ne fermecati de cladiri ce poarta amprenta unor stiluri arhitecturale diverse, de case viu colorate ce se catara pe dealuri, de baile sulfuroase incarcate de istorie, de funicularul din oras, de fortarete impunatoare, moschei si biserici pline de povesti. Raul Mtkvari curge lin, strabatut de poduri ce-i impletesc malurile.

Am vizitat catedrala din oras in timp ce se desfasurau cateva ceremonii de botez, femeile aveau capul acoperit si pe rand preotul scufunda fiecare bebelus in cristelnita.

Am ajuns si la Didube market unde se vindeau de toate si de unde mi-am luat o lana galbena si intepatoare din care mama mi-a facut o caciula si un fular pentru ierni grele. Daca centrele oraselor pot fi imbracate in straie de sarbatoare pentru turisti, pietele din zonele non turistice vorbesc cel mai mult despre autenticitatea locului si despre oamenii adevarati care il locuiesc.

Am stat in Tbilisi la un hotel care, prin exterior, parea vechi si de demult, dar in interior avea un vibe tineresc si placut. Imi amintesc ca avea o chiuveta aproape la fel de mica precum ceasca mea de cafea, iar a doua zi am fost foarte recunoscatori ca nu cazuse peste noi. Am stat, de asemenea, in casa unor oameni situata pe un deal care parea un munte cand aveam rucsacul in spate. Aici am mancat crenvursti prajiti, compot, branza, unt si dulceata facute in casa cu lapte cald.

Metroul este o aventura subterana, cobori spre centrul pamantului de unde incepe un labirint si la capatul lui porneste metroul.

La gara din Tbilisi era o zona dedicata turistilor unde un operator care vorbea o engleza minunata te intampina si iti dadea toate detaliile de care aveai nevoie. Am luat trenul spre Kutaisi; arata ingrijit, curat, avea vagoane de dormit, paturi etajate, tv, iar peisajul a fost incredibil de frumos cu ape, vai, dealuri, munti, gospodarii ingrijite, smochini si rodii si tot farmecul vegetatiei de final de Septembrie. Aproape ca nici nu mai conta ce era la destinatie la cat de imbatator a fost drumul.

Kutaisi este unul dintre cele mai vechi orase locuite continuu din lume. Este un oras frumos, cu oameni calzi si autentici, cu banani, palmieri, smochini si piete pline de culoare si arome, unde cafeaua se vindea la galeata. Am revenit in Tbilisi si ne-am bucurat de oras sub o ploaie marunta care nu se mai oprea.

Istoria Georgiei este una dintre cele mai vechi si fascinante din lume, marcata de influente culturale diverse, lupte pentru independenta si un patrimoniu unic. Georgia a fost locuita inca din epoca de piatra, iar in 337 d.Hr. a adoptat crestinismul ca religie de stat, devenind una dintre primele tari crestine din lume. In Evul Mediu, a suferit invaziile mongolilor, iar in perioada moderna a fost impartita intre Imperiul Otoman si Persia, fiind ulterior anexata de Imperiul Rus. A urmat o scurta perioada de independenta, apoi a devenit parte din URSS (1921-1991). Dupa prabusirea URSS, si-a recapatat independenta, dar a fost marcata de conflicte interne si tensiuni etnice.

Georgia are aproximativ 3.5 milioane de locuitori, este una dintre cele mai vechi producatoare de vin din lume si se afla pe drumul de a deveni o democratie europeana. Dupa Revolutia Trandafirilor din 2003, a inregistrat un succes remarcabil in lupta impotriva coruptiei.

Ne-a ramas in suflet o tara plina de oameni minunati si peisaje spectaculoase, un loc in care ne dorim sa revenim.