Am ajuns in Baku cu un zbor din Bucuresti si escala in Budapesta. Zborurile de noapte pot parea complicate, dar nu daca alegi sa dormi.
Am obtinut viza rapid, la 5:30 dimineata, si am luat un autobuz public pana in Piata 28 Mai, in centrul orasului.
Orasul vechi, sit UNESCO, ne-a fermecat cu muzica traditionala azerbaijaneza Meykhana si cu dansuri. Am explorat cu funicularul, metroul si plimbari pe faleza, observand amestecul sofisticat al orasului intre arhitectura futurista si elementele traditionale. Strazile din Baku sunt bine intretinute, iar orasul are un aer sofisticat intre estetic futurist si traditional.
Am observat contraste puternice: cladiri luxoase de marmura alaturi de balcoane improvizate si rufe la uscat, masini scumpe langa Lada-uri imbatranite. Bazarul ne-a oferit experiente senzoriale cu culori vibrante si arome.
Azerbaidjanul este o natiune musulmana dar nepracticanta, cu elemente aparent matriarhale. Petrolul domina economia si cultura mai mult decat religia. Am calatorit pana la Shaki, un oras de pe Drumul Matasii cu un palat UNESCO, inconjurat de paduri caucaziene si case traditionale alaturi de constructii noi.
Azerbaidjanul are aproximativ 10 milioane de locuitori cu radacini in timpuri preistorice. Regiunea a cunoscut stapanirea persana, araba, mongola si safavida inainte de anexarea rusa din 1813. A devenit prima republica democratica din lumea islamica in 1920, apoi a intrat in URSS pana in 1991.
De la independenta, familia Aliyev a guvernat autoritar. Tara se confrunta cu conflictul continuu cu Armenia privind Nagorno-Karabah, dezvoltandu-se economic, desi libertatea presei si protectia drepturilor omului necesita imbunatatiri.