Curiozitatea este forta care te motiveaza sa pornesti in fiecare calatorie, dar fiecare loc are farmecul sau care te cheama. Daca nu raspunzi acelei chemari, va ramane mereu un gand persistent, ca o umbra ce te viziteaza din cand in cand, aproape ca o obsesie. Mi-e teama de obsesii si de umbrele lor, asa ca, de cele mai multe ori, aleg sa nu ignor semnele universului si le imbratisez cu deschidere.
In cartierul armean din Isfahan, Iran, am vizitat muzeul genocidului armean si mi-am dorit sa ajungem in Armenia.
De altfel, nu poti sa il asculti pe Charles Aznavour sau sa o citesti pe Narine Abgarian fara sa simti dorinta de a fi acolo.
Armenia este o tara cu 3 milioane de locuitori si cu una dintre cele mai vechi istorii din lume, avand radacini in perioada antica. In 301 d.Hr., devine prima tara din lume care adopta crestinismul ca religie de stat. Este una dintre marile puteri ale vremii in Evul Mediu, este ulterior incorporata in Imperiul Otoman, isi declara independenta pentru scurt timp in 1918, formand Prima Republica Armeana, apoi devine parte a URSS (1920–1991), iar ulterior isi recapata independenta. Are o istorie tumultuoasa si ca orice loc zbuciumat, are multe povesti de spus.
Am intrat in Armenia cu un minibus/marshrutka din Georgia; am asteptat vreo doua ore sa se umple si am calatorit alaturi de europeni dornici de experiente din est, un sirian care vorbea cu mult drag despre tara lui de dinainte de razboi, un kurd non-musulman, nascut din mama armeanca si tata kurd, care spunea despre sine ca este de partea nepotrivita a istoriei si vorbea despre femei, alcool si stia putina romana deoarece fusese in Romania in 1989.
Poate a fost cel mai frumos drum cu masina printre munti si prin timp cu case simple presarate ici si colo, gaste care pasteau pe pajisti infinite langa ochiuri de apa.
Ne-am incantat prin Erevan cu fantanile dansatoare, orasul vechi si orasul nou. Este denumit poetic si orasul roz – multe dintre cladirile sale sunt construite utilizand o piatra vulcanica roz si in lumina apusului, piatra roz capata reflexii aurii, ceea ce ii accentueaza frumusetea. Ca orice tara cotropita de-a lungul istoriei, are un amalgam cultural extraordinar care se poate simti in toata splendoarea sa in Erevan Vernissage, o piata in aer liber cu covoare, tablouri, linguri de argint si care vorbeste prin orice exponat despre istoria locului. Nu trebuie ratate statiile de metrou, vechile statii de autobuz cu masini ramase parca din alte vremuri, pietele cu branza, peste proaspat, fructe uscate si legume imbietoare, cu prezenta discreta a pisicilor hoinare, stapane peste colturi uitate de lume.